Cineva se intreba pe un blog: Oare pestii se mira?

     Da, pestii se mira, dar nu se revolta. Nu se revolta la scurgerile reziduale ale societatii umane. Privesc, se mira si tac. Si daca n-ar tacea sau s-ar revolta, ce ar realiza? Tu, cititorule sau scriitorule, daca te revolti castigi ceva? Sau indrepti lucrurile? O sa spui ca partial da. Ma faci sa rad.

     Pestii se bucura totusi ca prin scurgerile aburinde de mirosuri pestilenţiale, emanate de "oceanul" omenirii, nu se scurge mizeria umana, inodora, incolora si imateriala, dar foarte toxica, otrava ce depaseste de mii de ori seva matragunei.

     Verdele crud al primaverii, azurul cerului de vara, auriul toamnei si albul imaculat al iernii sunt strapunse de imaterialitatea putregaioasa a gandirii “de civilizatie” a multor semeni de-ai nostri. Si atunci ma intreb: omenire, incotro?

     Da, pestii se mira. Se mira de agitatia noastra fara rost, de luptele noastre cu adversarii de toate felurile, uitand ca adevarata lupta trebuie sa o dam cu noi insine.

     Da, pestii se mira ca omenirea, cu toate descoperirile ei stiintifice, are organizare haotica.

     Da, pestii se mira ca lumea a ajuns pe culmi “de civilizatie” care o vor distruge. Nu, nu sunt un bigot religios. Eu o spun din punct de vedere stiintific.

     Dar de care lucruri si fapte ale omenirii nu se mira pestii!?